Tot mai puține chestii pe care le poți urmări în media și care sa-ți creeze anumite stări emoționale. Printre acestea, un loc important, pe lângă lectura de calitate din anumite publicații, se găsește competiția sportiva ( atunci când nu e trucata ). Stau atent aproape tot timpul la ce se întâmpla în sport. Nu ratez sa citesc ultimele știri, ma uit peste clasamente, rezultate, statistici etc. Ca tot utilizatorul de calculator, hop și eu cu o pagina pe net. Mi-oi da și eu cu părerea despre ce mi-a plăcut și ce nu în lumea sportului. Priorități vor avea tenisul și fotbalul. Ceva mai puțin liga lui Mitica, în care sportul este trecut la pagina de mondenități de calitate îndoielnică. In rest…om vedea!
Ultimele
PCH
Ce suporter din Romania nu stie, ce inseamna PCH. Ca esti sau nu de-al lor e de apreciat modul de organizare si sustinere al echipei favorite. O multime de steaguri si esarfe personalizate in culorile alb-rosu de toate marimile au impanzit peluza la meciul cu Astra.
Chiar daca stadionul nu a fost plin, atmosfera a fost una pe cinste si mai ales civilizata:
Fara titlu
Mai putin fotbal aici dar, despre asta trebuie vorbit si scris. In general, oamenii au retineri sa isi aseze contemporanii pe piedestalul pe care il merita. Prefera sa vorbeasca si sa proslaveasca fapte si evenimente istorice.
De data asta , din punctul meu de vedere nu e cazul. Chiar avem contemprana, de cativa ani incoace, cea mai buna echipa de fotbal din istoria acestui sport. Nu neaparat prin trofee ( si prin asta ), ci prin modul in care deseneaza pe dreptunghiul verde.
Cu o medie a posesiei de 60-70% meci de meci, prea multe nu mai sunt de spus.
Mai jos, ultimul meci jucat de Barcelona, car m-a obligat sa scriu cateva cuvinte despre aceasta uluitoare generatie.
De retinut ca in prima repriza nu au fost pe teren jucatorii imprtanti. In acest meci mingea a mai lovit de 4 ori bara ( echipe precum Manchester United, Real Madrid, etc au avut parte de acelasi tratament in ultimii ani )
Violenta la colt de catarare!
In mod normal, comentezi un eveniment si discuti despre el imediat dupa ce acesta a avt loc, sau la cateva zile distanta.
Scena despre care o sa amintesc s-a petrecut prin iulie in Turul Frantei din anul acesta.
Intotdeauna am sustinut ca ciclismul este unul din cele mai crude sporturi inventate de oameni, in care trupul si mintea omului sunt impinse la limita.
Dupa saptamani intregi in care se parcurg apx 200km zilnic pe bicicleta, in ritm de competitie, dupa alte zeci, chiar sute de kilometri in catarare catre varfuri montane cu altitudine la care si cu privirea e greu sa ajungi, Contador face un gest pe care ziarele de sport il condamna si-l pun la zid.
I plina catarare, un spectator imbracat in medic ( aluzie evidenta la dopaj ) ii taie cumva calea si il deranjeaza vizibil, in timp ce Contador incearca sa mentina ritmul infernal al ascensiunii. Getul vine ca o reactie fireasca de iritare, numai privind la tv iti vine sa faci la fel.
Astfel, pumnul lui Contador se implanta in nasul spectatorului, dup care continua cursa
.
Daca ziarele de sport condamna gestul ( cei care scriu articolele respective sunt convins ca sunt posesori de burti si e greu de inteles cu adevarat ce inseamna asemenea efort ) blogul meu marunt sutine gestul, in conditiile respective, plus de la mine si un cap in gura 🙂
Alo, joc tenis…suna-ma mai tarziu!
La fel ca majoritatea persoanelor care joaca tenis, in geanta cu rachete de obicei se afla si telefonul mobil. De obicei inainte de meci acesta se cam pune pe silent, dar nu e o regula.
Foarte tare e faptul ca nici in circuitele profesioniste nu pare a fi o regula 🙂 Vezi aici de ce…
FeliFest sau Judy’s passion
Amuzant ce am citit azi prin gazete.
Zice-se ca, de fapt nu doar ca se spune, cam asa si este…Pasiunea lui Judy Murray pentru Feliciano Lopez. Da, da, mama lui Andy Murray.
O tipă matură, cu doi fii măricei, unul, Jamie, chiar căsătorit. Ei bine, ea a făcut un soi de pasiune adolescentină pentru Feliciano, căruia i-a inventat un supranume preluat apoi de toată lumea, Deliciano. Judy îi dedică lui López aproape zilnic cîte o menţiune pe Twitter, dintre cele care nu prea lasă loc de interpretări. Motiv pentru ca Andy să-şi mărturisească dezaprobarea. „Cred că e momentul să înceteze cu prostiile astea. Mă face să vomit. E dezgustător”. Cei doi se întîlnesc azi în sferturile de finală. „Sper că mama va ţine totuşi cu mine”
Lasa ca daca nu tine ea, am sa tin eu!
Replici pe Twitter
Judy: „E un FeliFeste mîine la Wimbledon. Două meciuri într-o zi. Prea mult. Mult prea mult”
Feliciano: „Cred că ar trebui să fie «delifest» hahaha”
Judy: „Oricum ar fi, o să am nevoie de valium
”
Judy: „Ooooooooh Deliciano… arată bine pe teren. Ca întotdeauna”
Thanks to GSP
La Liga Targu Mures, bar de sport?
Bar de sport se auto-proslaveste „La Liga”, atat pe carti de vizita cat si in pliante sau alte materiale publicitare. Tot asa stiam si eu, motiv pentru care mi-am propus sa urmaresc finala de la Roland Garros intr-un loc unde se presupune ca poti sa faci asta, pentru ca, dupa cum apare peste tot, pentru asta a fost gandita carciumioara.
Localul o fi de sport, cel putin la cum arata si ce logistica are. Televizoare ok peste tot, transmisii chiar si in HD, in principiu BAR DE SPORT, cu conditia minima sa nu ai cumva tupeul sa iti doresti sa vezi in conditii normale altceva decat fotbal la barul de SPORT.
Asadar, mi-am pierdut timpul si nervii sa merg acolo sa urmaresc un meci de tenis Nadal – Federer, comparabil cu un Barcelona – Real Madrid din fotbal ( ca sa inteleaga si angajatii, selectati probabil dintre cei care, intodeauna la scoala aveau scutire medicala de la sport, caci nu doar fotbalul e sport ), iar in loc de sonor sa fim obligati sa ascultam muzica ( partea buna e ca nu erau manele, dar poate data viitoare…)
In rest, toate bune…ba nu, pizza e de cacat. Mirciuc stie de ce!
P.S. imaginea nu are nicio legatura cu subiectul
41 capat de linie!
Un sezon uluitor, fara meci pierdut pana azi 3 iunie 2011. 4 meciuri castigate impotriva lui Nadal. Toate astea ar fi suficiente pentru a explica ce jucator senzational de tenis e contemporan cu noi.
Azi 3 iunie un meci intre cel mai bun al momentului sau anului si cel mai bun al tuturor timpurilor.
M-ar fi incantat ca Djokovic sa treaca in finala si sa sparga toate recordurile de meciuri castigate consecutiv.
Pentru ca e blogul meu si pot fi cat de subiectiv vreau, ma bucur mai mult ca Federer a ajuns in finala de Duminica si mai face un pas catre desavarsirea titlului neoficial de „cel mai bun all time”
Asadar nu mai e decat un pic pana sa va consuma un nou „clasic” al tenisului la Rolland Garros. Apropo, in acest an sunt mingi de tenis de la un alt producator, Babolat a luat locul mingilor de tenis Dunlop care erau utilizate pana acum.
31-0!
Grazie GSP…
Acum un deceniu, Australia învingea greu, dar meritat :), puternica trupă din Samoa Americană la cea mai mare diferenţă de scor înregistrată, vreodată, într-un meci oficial
Antrenorul Frank Farina deschide uşa vestiarului. Îl caută cu privirea pe Thompson, ia o mină tristă şi îi spune atacantului: „Archie, o veste proastă şi, din păcate, nu prea avem ce face! Ţi-au anulat un gol. Asta e! Ai marcat, azi, doar 13, numar cu ghinion, nu 14!” Cade pe jos de rîs, dimpreună cu tot staful.
Da, aşa e! Dintr-o regretabilă greşeală de…numărare, se credea că Australia învinsese cu 32 la 0. Dar nu se respecta crudul adevăr! Aurelio Vidmar şi compania loviseră doar de 31 de ori, iar golul-fantasmă fusese scos din desaga lui Thompson.
Meci de calificare la CM 2002!
Nu era o şuşă, ci un meci de calificare la Campionatul Mondial din 2002. Australienii ceruseră, în dese rînduri, ca sistemul din acea parte de lume să se modifice, pentru că balanţele erau inegale. Dar FIFA nu-i ascultase…
Samoa Americană se „pregătise” puternic de meci. Nu învinsese, pe nimeni, din 1998, de la fondare, niciodată! Se afla pe locul 203 în clasamentul echipelor naţionale. Tinerii din Samoa se uitau în jos, dar, după ei, nu mai venea nimeni. Se încălziseră cu Fiji, 0-13, şi abia-abia pierduseră, pe final, cu Samoa, 0-8.
Au dat să fac deplasarea, dar au avut o jenă. De fapt, mai multe! Din 20 de inşi, doar portarul deţinea paşaport în regulă. Au apelat la naţionala under-20. Degeaba, băieţii aveau examene! Ai carte, ai parte! Aşa că au mers pe mîna, de fapt a picioarelor, zmeilor din trupele de tineret. Trei dintre ei abia învăţaseră să se bărbierească în răspăr, media de vîrstă depăşea, cu greu, 18 ani.
Portarul a făcut minuni!
Australienii găsiseră mielul de sacrificat. Kuwait – Bhutan fusese, în 2000, cu 20-0, cel mai mare scor. Apoi, oamenii de la Antipozi dăduseră piept cu Tonga, 22-0. Acum erau pregătiţi de un nou record.
Cînd cunoscutul Ronan Leaustic, din Tahiti, a fluierat începutul, cei 3.000 de spectatori de la Coffs Harbour au dat drumul la numărătoare. Distracţia a început în minutul 12, cînd Archie Thompson a spart gheaţa, şi s-a încheiat în 89. Concret, 77 de minute de spectacol de sunet, lumină şi culoare, cu un gol la fiecare 2,48 de minute scurse. Tolba ar fi putut fi mai plină, dar Nicky Salapu, un băiat de excepţie, portarul, a făcut minuni în poarta celor din Samoa Americană.
S-au redresat, pe final
Oaspeţii au închis campania de calificare cu un sec 0-5 cu Tonga. Tot pe ultimul loc. Cu un golaveraj de 57 de goluri. Cu minus! În doar patru partide! Fără să marcheze! Dar nu-i poţi acuza de nimic. Ei sunt tari la fotbal american, la rugby ori la cricket. „Soccerul” îl practică din plăcere. Şi asta se vede!
241 de km!
Am zărit azi pe un ziar de sport online un mini reportaj despre un om cu performante senzaționale. Ajutat și de natura dar mai ales de voința ieșita din comun.
Un om normal are pulsul 72. David nu este un om normal: are pulsul 32 in repaus si poate face lucruri care par imposibile si pentru un sportiv de înalta performanta.
Aleargă în fiecare zi 15 km, parcurge 100 de km pe bicicleta și lucrează cu greutăți.
David și-a propus sa ajute copiii nevoiași care își doresc sa meargă la un liceu și strânge fonduri alergând ultra maratonul (241 de km).
Anul trecut, la aceeași cursa a făcut pneumonie la km 144, însa a continuat în mers restul de 96 de km și a terminat cursa în 40 de ore. De doi ani și jumătate de cand a început sa alerge ultra, David a avut mai multe probleme: oase rupte, bătături, fracturi de stres, periostita, deshidratare, crampe, dureri stomacale etc.
El deține recordul ultra-maratonului cu 33 de ore și 36 de minute.
sport.ro
Ion Oncescu – o cariera speciala
Ma abat usor de la tenis si ma indrept catre o intrebare care, mi-a zburat sporadic prin minte. Cum trebuie sa te simti can ajungi sa fi cel ma bun de pe planeta asta intr-un domeniu? Habarnuam si nu prea cred ca o sa aflu, cine stie.
Nu am fost niciodata vreun fan al competitiilor de genul ” cine-i mai fortos”, insa de data asta omul asta merita atentie si mai ales apreciere indeferent din ce domeniu vi.
A fost si este cel mai bun de pe planeta in competitia de masurare a fortei bratelor. Nu odata si nu cu un singur brat. Campion mondial de 5 ori la categoriile in jurul a 100 de kg.
El a devenit primul sportiv din istoria skandenbergului care a reuşit să devină dublu campion mondial timp de doi ani consecutiv, la categorii diferite de greutate, 90 de kilograme, în 2007, şi 100 de kilograme, în 2008. Oncescu este campion mondial la ambele mâini şi mulţi dintre adversarii săi au avut nevoie de intervenţia medicului, după confruntările cu românul.
Putin din lumea lui Ion..pe langa forta bratului mai e ceva, nici nu se putea altfel…
http://www.almanahe.ro/video/embedPlayer.php?vid=757f843a169cc678064d9530d_1674
Sport Actually 